Duminica
Ortodoxiei
Dreptmăritori
creştini, Duminica Ortodoxiei, care prezintă lumii adevărul despre Sfintele
Icoane, este prezentul ce trebuie însuşit ca atare, iar Icoana, de
asemenea, să devină modelul vieţii noastre, a fiecăruia.
Sfânta Scriptură învață că Iisus Hristos este Icoana Tatălui şi,
în aceeaşi măsură, ni se spune nouă că suntem zidiţi de Dumnezeu după chipul şi
asemănarea Lui[1], ceea
ce înseamnă că, şi noi la rându-ne, suntem și trebuie să devenim icoana lui Dumnezeu, a
Sfintei Treimi. În felul acesta trebuie înţeleasă Icoana şi, dacă vreţi, în
felul acesta suntem cu adevărat ortodocşi – dacă devenim icoană a Sf. Treimi.
Exemplul
cel mai la îndemână este Maica Domnului. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a născut
din Tată fără de mamă şi din mamă fără de tata…, deci Iisus
Hristos este în acelaşi timp icoana Tatălui, după firea dumnezeiască, dar după
firea omenească este icoana mamei, adică a Maicii Domnului, din a cărei fire
omenească a luat totul, pentru că S-a născut din mamă fără de tată. Dar ca să
ajungă Maica Domnului să-L întrupeze pe Fiul lui Dumnezeu, ea a trebuit să
devină chip şi asemănare a Sfintei Treimi. Altfel nu reuşea să
întrupeze, să primească în fiinţa ei, Icoana Tatălui. Așadar, exemplul cel mai la îndemână este
Maica Domnului, pe care noi trebuie să o urmăm…!
Această
înţelegere au avut-o toţi sfinţii, pe care noi îi cunoaştem şi pe care nu îi
cunoaştem, și mai ales cei care au icoane, pe care le păstrăm cu sfinţenie
în casele noastre. De asemenea, ar trebuie să ni-i însuşim pe sfinţii cărora
le purtam numele. Adică fiecare dintre noi, care are şansa să poarte nume
de creştin, de sfinţi, trebuie să îşi însuşească viaţa sfântului, să
devină el însuşi icoana sfântului respectiv. Între numele deosebite de creştini
sunt şi acelea de „Cristian” şi „Cristina”. Cristian şi Cristina sunt derivatele numelui Mântuitorului
Iisus Hristos, precum și denumirea de creștin. Oare cum ar trebui să fie un
Cristian, ca să poarte cu vrednicie acest nume, dacă nu să fie asemenea
Mântuitorului Iisus Hristos, Icoana Tatălui…?!
Poate
că nivelul este prea înalt… asta nu înseamnă că nu este posibil. Sf. Ap.
Pavel, la un moment dat, mărturiseşte „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte
în mine”[2]…, unul care
putea fi vrednic de acest nume…!
Dar…, să zicem,
în smerenia noastră, că ar trebui să căutăm să ne însuşim icoana
sfinţilor a căror nume le purtăm. În ţara noastră, cei mai mulţi oameni
poartă numele de Maria, adică numele Maicii Domnului, şi de Ioan. Doi mari
sfinţi ai Bisericii Creştine. Dacă atâţia oameni din ţara noastră
care poartă numele de Maria şi Ioan ar fi, sau ar deveni, asemenea celor doi sfinţi, ţara noastră ar fi
altfel. Iar creştinătatea s-ar bucura într-adevăr de o ortodoxie autentică, de însuşirea
adevăratei sale valori!
Să nu îi uităm nici pe ceilalţi sfinţi,
care de asemenea sunt importanţi, a căror viaţă poate fi
cunoscută și însușită,
şi să le urmăm credinţa.
Așadar, cu acest prilej, al Duminicii Ortodoxiei,
care se prelungeşte şi care ar trebui să fie
înțeleasă ca ziua a șaptea – a odihnei lui Dumnezeu – , și ca epocă a devenirii
noastre, să devenim mai
conştienţi şi mai responsabili de faptul că trebuie să devenim Icoane; și nu
icoana unui om oarecare, a unui VIP, a unui actor, a unui fotbalist, ci Icoana
Sfintei și de Viață făcătoarei Treimi. Amin!

[1] Facere 1, 26
[2] Galateni 2, 20