Despre Maica Domnului

De ce o
cinstim pe Maica Domnului?

Icoana de la Nicula –
            La această întrebare, noi
creștinii ortodocși răspundem cu firescul străduinței în împlinirea
rânduielilor care presupun viața duhovnicească. Faptul că moștenim credința cu
întreg tezaurul liturgic face să ne punem foarte rar întrebări de genul acesta.
Identitatea creștină presupune, de la sine, credința și evlavia în Dumnezeu –
Cel în Treime închinat – , dar și credința și evlavia față de Maica Domnului,
de Sfinți, de Biserică și, chiar de, slujitorii Bisericii!
Pentru Maica Domnului, evlavia creștină se oprește mai
atent și mai gingaș datorită rolului asumat al Fecioarei Maria de a-L zămisli
pe Fiul lui Dumnezeu; mama în conștiința umanității însumează cele mai delicate
și eterne însușiri și virtuți! Teologic, ea, Maica Domnului, reprezintă Cortul
adunării: chivotul mărturiei, masa pâinilor, sfeșnicul cu șapte brațe – însăși Biserica!
Ieșire 25
Cinstirea Maicii Domnului pornește de la Cel-Puternic, ne-o
spune direct Fecioara Maria în dialogul cu Elisabeta – mama Sfântului Ioan
Botezătorul: „Și a zis Maria: Mărește, suflete al meu, pe Domnul, și să se
bucure duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că El a căutat spre smerenia
roabei Sale; că iată de acum mă vor
ferici toate neamurile
; că mi-a
făcut mie mărire Cel-Puternic
– și sfânt e numele Lui – și mila Lui din
neam în neam spre cei ce se tem de El.” Luca
1, 46-50
. Nu știu și nu cred că mai poate fi urmă de îndoială! Această
„mărire” a Maicii Domnului oferită de Însuși Dumnezeu, nu are un caracter
trecător, temporar sau limitat. Maica Domnului rămâne mărită atât în timpul
sarcinii, cât și după ce dă naștere Fiului lui Dumnezeu, până și la adormirea
ei și mai ales după preaslăvirea ei. Mărită de Dumnezeu și fericită de toate
neamurile: omenesc și îngeresc!
Una din cele mai frecvente rugăciuni care o cinstesc pe
Născătoarea de Dumnezeu este un imn: Născătoare
de Dumnezeu Fecioară, bucură-te, ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este
cu tine. Binecuvântată esti tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui
tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre!
Această rugăciune, nu
face altceva decât să repete cuvintele Scripturii din Evanghelia după Luca,
într-o împletire minunată de rostiri îngerești și cuvinte omenești.     Momentul Bunei-Vestiri ne relatează
întâlnirea dintre Arhanghelul Gavriil cu Fecioara Maria: „Și intrând îngerul la
dânsa, i-a zis: Bucură-te ceea ce ești
plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei
!” Luca 1, 28. Aceeași rostire, de această
dată a omului plin de Duhul Sfânt: „Iar când a auzit Elisabeta închinarea
Mariei, săltat-a pruncul în pântecele ei și s’a umplut Elisabeta de Duh Sfânt, și a strigat cu glas mare
și a zis: Binecuvântată ești tu între femei
și binecuvântat este rodul pântecelui tău
. Și de unde mie aceasta, să vină
la mine maica Domnului meu? Că iată,
de cum a ajuns glasul închinării tale la urechile mele, săltat-a pruncul de
bucurie în pântecele meu. Și fericită este aceea care a crezut că se vor plini
cele spuse ei de la Domnul” Luca 1,
41-45
. Sfânta Elisabeta o numește deja Maică a Domnului în tonul
arhanghelului: „Și răspunzând îngerul, i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste
tine și puterea Celui-Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul Care Se va
naște din tine Fiul lui Dumnezeu se va
chema
.” Luca 1, 35. Iată,
rugăciunea Născătoare de Dumnezeu
de inspirație scripturistică cu un conținut teologic, liturgic și duhovnicesc
deplin! O zugrăvire desăvârșită a Sfântului Evanghelist Luca, despre care
Tradiția spune că a fost pe lângă doctor și pictor, primele icoane cu Maica
Domnului fiind pictate de el însuși.
            Părintele Alexandru
Schmemann vorbește de abordarea lăuntrică
ca metodă a cunoașterii Maicii Domnului. Cred că rugăciunea și evlavia față de Născătoarea
de Dumnezeu sporește și întărește credința în Bunul Dumnezeu și nădejdea în
mijlocirea sfinților Săi! Cred, de asemenea, că rugăciunea Născătoare de Dumnezeu…, rostită în Duhul Sfânt, asemenea Sfintei
Elisabeta (a-și îndrăzni să zic și asemenea îngerului), poate să fie pricina
unei revelații celui care o agrăiește. Și descoperirea nu poate fi decât
similară cu a celor doi martori ai Evangheliei după Luca: Arhanghelul Gavriil
și Sfânta Elisabeta!
            Mă întorc la preambulul
acestei expuneri, referindu-mă la evlavia creștină firească față de Maica
Domnului care este atât de „normală” încât credincioșii noștri au „diminutivat”
numirile Fecioarei Maria și i se adresează cu o libertate și familiaritate
extraordinară. De pildă, într-o priceasnă se spune: „Am venit Măicuță să ne mai vedem, să-ți spunem necazul care-l mai avem…!”
Este foarte caldă adresarea Măicuță,
dar și formula să ne mai vedem
simplă și plenară, adică să te vedem dar și să ne vezi…! La astfel de iubire
nu se poate raspunde decât cu iubire; la astfel de gingășie cu delicatețe
maximă; la astfel de adresare cu intervenție divină directă!
            În ceea ce ne privește,
răspunsul lui Dumnezeu și „revelația” rugăciunii adresate Maicii Domnului este Icoana făcătoare de minuni de la Mânăstirea
Nicula
!
            Anul acesta se împlinesc
330 ani de la pictarea ei de către preotul Luca din Iclod. Realizată artistic
în 1681 va fi consacrată definitiv în 1699 când, o perioadă de aproximativ o
lună, va lăcrima în consens cu suferința creștinilor ardeleni privați de
libertate socială dar și de credința strămoșească! Icoana a fost cumpărată de
nobilul Ioan Cupcea din Nicula și donată bisericii din sat, iar după minunea
lăcrimării și disputa cu Sigismund Kornis așezată în biserica de lemn a
Mânăstirii Nicula. Istoria ei consemnează un zbucium permanent: îngropată 70 de
ani, furată și zidită 17 ani, „sechestrată” alți 27 de ani. După o restaurare
dificilă în perioada 1990-1991, revine în mânăstire la 24 martie 1992, spre
bucuria monahilor și fericirea credincioșilor.

Articole similare

Lasă un răspuns