La poruncă şi cu
binecuvântare, am să vă rostesc o scurtă meditaţie legat de sărbătoarea pe care
am început-o şi care este hramul acestei mânăstiri. Încep prin a vă pune câteva
întrebări.
Iubiţi
credincioşi, ce ar însemna credinţa noastră, spiritualitatea ortodoxă, Biserica,
fără sfinţi? Iată, avem aici, din binecuvântarea lui Dumnezeu şi mijlocirea
părinţilor de la Muntele Athos, părticele din moaştele câtorva sfinţi foarte
mari ai Bisericii. Ce ar fi Biserica noastră fără Sfântul Ioan Botezătorul? Ce ar
fi Biserica fără Sfântul Evanghelist Matei? Una dintre Evanghelii a fost scrisă
chiar de el! Ce ar fi Biserica fără Sfântul întâiul Mucenic şi Arhidiacon
Ştefan? Şi, ce ar fi Biserica noastră fără Sfânta Muceniţă Varvara? Sfinții
sunt oameni care au izbutit, nu numai să se mântuiască ci, să se sfințească în
aşa măsură încât să îi avem în calendarele noastre, să îi prăznuim, să ne rugăm
lor ca, la rându-le, să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru noi şi pentru
a noastră mântuire.
Ce ar fi
Biserica, spiritualitatea şi credinţa noastră, fără Maica Domnului? Cât de
săraci am fi noi, de pildă, fără Mânăstirea Nicula! Mânăstirea Nicula este
expresia sfinţeniei, mijlocirii şi prezenţei Maicii Domnului – doar o fărâmă din
ceea ce este Maica Domnului. Ce am fi noi fără Mânăstirea Nicula, dar fără
Maica Domnului?
Ce ar fi
credinţa, spiritualitatea şi Biserica noastră, fără Sfânta Liturghie? Vă închipuiţi,
oare cum ar arăta slujbele, duminicile, sărbătorile, sau prezenţa noastră la
sfânta biserică, fără Sfânta Liturghie? Practic, dacă nu avem Sfânta Liturghie
în Biserică, în spiritualitatea şi credinţa noastră, nu credem că Iisus Hristos
este Fiul lui Dumnezeu, cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi. Deci, fără
Sfânta Liturghie, practic, noi nu suntem creştini cu adevărat, pentru că nu
L-am avea pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, de la Care ne și numim creştini!
Prin El noi ne numim creştini şi prin Iisus Hristos credinţa noastră este una
mântuitoare, adevărată şi ortodoxă.
Şi, am ajuns la
această întrebare – Ce ar fi Biserica noastră fără Sfânta Liturghie? – pentru
că Taina Sfintei Cruci se ascunde cel mai bine în cea mai importantă Taină a
Bisericii, Taina Tainelor, şi anume: Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie.
Ce înseamnă,
iubiţi credincioşi, Sfânta Liturghie? Una dintre definiţii este următoarea: Sfânta Liturghie este actualizarea jertfei
sângeroase a Mântuitorului Iisus Hristos în chip nesângeros!
Dacă, Jertfa
Mântuitorului Hristos s-a realizat pe lemnul crucii, aş îndrăzni să spun: nu
există Sfânta Liturghie, nu există Maica Domnului, nu există Sfinţi fără Sfânta
Cruce! Doar prin Sfânta Cruce există Sfinţi, prin Sfânta Cruce există Maica
Domnului şi prin Sfânta Cruce există Sfânta Liturghie! Pentru că Sfânta Cruce nu
poate fi despărţită de Jertfa mântuitoare a Domnului şi Dumnezeului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos! Prin Hristos, oamenii care s-au luptat şi
au trăit o viaţă duhovnicească au devenit sfinţi; prin Hristos, o femeie a
devenit Maica lui Dumnezeu. Şi dacă ne aducem bine aminte, a devenit maica
noastră, a tuturor, nu în altă parte decât, în prezenţa şi prin lucrarea
Sfintei şi de viaţă făcătoarei Cruci, atunci când Domnul Hristos i-a zis
ucenicului iubit: „Iată, mama ta!” şi mamei sale: „Femeie,
iată, fiul tău!
” (In. 19, 26-27).
Dacă ar fi să
luăm elementele care se folosesc în cadrul Sfintei Liturghii, cele de pâine şi
vin, care prin rugăciunea preotului sau episcopului, prin puterea Duhului
Sfânt, devin Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, atunci cum poate
lipsi ca element de căpătâi, ca Jertfelnic, ca Sfântă Masă, Sfânta şi de viaţă
făcătoare Cruce? Pentru că Sfânta şi de viaţă făcătoare Cruce, aşa cum o numim
noi în slujba acatistului, este, nu altceva decât, expresia identificării totale
a Mântuitorului Hristos cu Jertfa Sa mântuitoare. Se spune în rugăciunile cele
mai importante din cadrul Sfintei Liturghii, atunci când pâinea şi vinul, darurile
aduse la altar, devin Trupul şi Sângele Domnului, că El pe Sine Însuşi S-a dat,
Hristos Domnul S-a dat pe Sine Însuşi ca să fie jertfit! Şi atunci, Sfânta
Cruce, nu o putem pune decât în relaţie permanentă cu Mântuitorul Hristos Care
S-a identificat deplin cu Jertfa Sa. Aici trebuie găsită Taina Sfintei Cruci! În
felul acesta trebuie să o cinstim, aşa cum Îl cinstim pe Însuşi Dumnezeu,
Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Doar cine este de-viaţă-dătător şi de-viaţă-făcător?
Problema este însă
însușirea acestor adevăruri de credință, şi aceasta aş vrea să vă pun la suflet
şi să vă rămână subiect de meditaţie pentru această noapte sfântă. Am să vă
rostesc câteva cuvinte de la Sfântul Apostol Pavel, în special din Epistola
către Galateni. Nu este suficient numai să ne facem semnul Sfintei Cruci sau să
ne păzim cu el de puterile cele nevăzute ale întunericului! Sfânta Cruce înseamnă
cu mult mai mult decât atât! Să fiţi foarte atenţi! Le cunoaşteţi, de altfel,
poate unul singur vă este mai străin, dar nu străin monahilor care îl poartă pe
jugul(paramanul) lor toată viaţa. Unul dintre cuvintele acestea este: Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos
v-aţi şi’mbrăcat
. Atenţie, nu Hristos fără Cruce! Al doilea cuvânt al
Sfântului Apostol Pavel: „şi nu eu sunt cel ce mai trăiesc, ci
Hristos este Cel ce trăieşte în mine
” (Gal. 2, 20). Nu Hristos fără Cruce! Şi ultimul,
şi cel mai important: „de acum înainte nimeni să nu-mi facă supărare; căci eu port în trupul meu semnele Domnului Iisus” (Gal. 6, 17). Aceasta este Taina Sfintei şi de viaţă făcătoarei Cruci! Amin!
Mărire Tatălui
şi Fiului şi Sfântului Duh! Amin!
Predică rostită la
Sfânta Mânăstire „Înălţarea Sfintei Cruci”, Valea Căşielului, la Vecernia
Înălţării Sfintei Cruci – 13 septembrie 2011.